De buna seama ca doar printr-o minune a putut sa apara pe lume un loc atat de binecuvantat precum Samburestiul. Cu spatele aparat de primejdiile vremilor de zidurile inexpugnabile ale Carpatilor si cu Oltul ocrotitor, prosternat la picioare, Samburestiul se intinde molcom peste un pamant miraculos si roditor.
Si se vede treaba ca aici au trait gospodari din cele mai vechi timpuri, de vreme ce insusi numele ne spune ca aici cresteau livezi nemaivazute.
Samburestiul a intrat falnic in istorie. Numele ii apare in ceasloave inca de acum patru sute de ani si il gasim aflat in stapanirea marelui boier, logofat, cronicar, diplomat si strateg Theodosie Rudeanu, mana dreapta a lui Mihai Viteazu. Tot ceasloavele ne spun ca aici se facea vin de pe-atunci, povestindu-ne despre subtilitatile functiei de paharnic, inca de la 1638.
Regasim mosia, de-a lungul anilor, sub stapaniri de vaza: nepotul lui Dan Danilovici, marele vistiernic a lui Matei Basarab , apoi ginerele lui Brancoveanu, si pe la 1800 o aflam in proprietatea Bratienilor.
Dar a fost nevoie de o perioada intunecata ca Samburestiul sa intre definitiv in legenda. Epoca “implinirilor marete” de dupa 1945, asezonata cu lipsuri si penurie, a transformat fiecare sticla de Samburesti intr-o recompensa.
